PEȘCHEGÍU, peșchegii, s. m. Funcționar al seraiului care era însărcinat cu perceperea tributului și cu păstrarea darurilor făcute sultanului. ♦ (Rar) Persoană care așteaptă să primească peșcheșuri (1), care este obișnuită să primească peșcheșuri; p. ext. chilipirgiu. – Din tc. peșkeșči. Vezi definitia »

SATÂRGÍU, satârgii, s. m. Soldat mercenar înarmat cu satâr în vechea armată a țărilor românești. – Din tc. satirci. Vezi definitia »

ORATÓRIU², -IE, oratorii, adj. (Înv.) Oratoric. – Din lat. oratorius. Vezi definitia »

CIRCULATÓRIU, -IE adj. v. circulator. Vezi definitia »

gingirlíu s.n. (înv.) ban, galben turcesc (de valoare). Vezi definitia »