ONOMATOPOÉTIC, -Ă, onomatopoetici, -ce, adj. (Înv.) Onomatopeic. – Din germ. onomatopoetisch. Vezi definitia »

PARTÍNIC, -Ă, partinici, -ce, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid. – Din rus. partiĩnîi. Vezi definitia »

CARACTERÍSTIC, -Ă I. adj. care constituie trăsătura distinctivă a cuiva sau a ceva. II. s. f. 1. însușire tipică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, fenomen etc. 2. partea întreagă a unui logaritm. 3. curbă reprezentând variația unei mărimi importante a unui sistem fizic sau tehnic în funcție de un anumit parametru. ◊ mărime, element care determină, dintr-un anumit punct de vedere, modul de funcționare a unui sistem tehnic. 4. (stat.) trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau proces social-economic. (< fr. caractéristique) Vezi definitia »

popívnic (-ci), s. m. – Pipăruș (Asarum europaeum). – Var. pochivnic, popilnic. Probabil din sb. kopitnik „pipăruș” (Candrea), apropiat de rădăcina expresivă pop. Vezi definitia »

BURÁTIC, buratici, s. m. Broatec. [Var.: burátec s. m.] – Din bură + broatec. Vezi definitia »