EPILÓG s.n. Partea finală a unui roman, a unui poem etc., care cuprinde concluziile autorului și subliniază anumite idei; încheiere. ♦ (Fig.) Sfârșit, încheiere a unei acțiuni, a unei întâmplări etc. [< fr. épilogue, it. epilogo, cf. lat. epilogus, gr. epilogos < epi – la urmă, logos – vorbire]. Vezi definitia »

SFARÓG s. n. (Pop.) Lucru uscat, întărit din cauza căldurii sau a vechimii. – Sfară + suf. -og. Vezi definitia »

TEXTOLÓG, -Ă, textologi, -ge, s. m. și f. Specialist în textologie. – Din textologie (derivat regresiv). Vezi definitia »

METEOROLÓG, -Ă, meteorologi, -ge s. m. și f. Specialist în meteorologie. [Pr.: -te-o-] – Din fr. météorologue. Vezi definitia »

RADIOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în radiologie. [< fr. radiologue]. Vezi definitia »