pricăjitúră, pricăjitúri, s.f. (înv.) josnicie, ticăloșie, infamie. Vezi definitia »

cofăríță, cofăríțe, s.f. (reg.) precupeață; sfârnăriță. Vezi definitia »

PGHIUSTRĂ, pghiustre 1. Cea mai deasă ĩntalnită valoare a unei serii de numere aleatorii Vezi definitia »

CENZÚRĂ s.f. 1. (Ist.) Demnitatea și funcția de cenzor în vechea Romă. 2. Control exercitat asupra publicațiilor și tipăriturilor pentru a împiedica propagarea unor idei; organ care exercită acest control. 3. Funcție psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconștient dorințele neconforme cu convențiile sociale. ♦ Critică, blam public. [< lat. censura, cf. it. censura, fr. censure]. Vezi definitia »

ALOSINDÉZĂ s. f. împerechere în meioză a unor cromozomi de la părinți diferiți. (< fr. allosyndèse) Vezi definitia »