Definita cuvantului ancoră
ÁNCORĂ, ancore, s. f. 1. Piesă grea de metal cu mai multe brațe cu gheare, fixată la capătul unui lanț, pe care marinarii o înfig în pământul din fundul apei spre a imobiliza vasul pe care navighează. 2. Piesă (de metal) care servește la ancorarea unui sistem tehnic. ♦ Cablu cu care se fixează de pământ anumiți stâlpi, construcții înalte etc. – It. ancora (lat. lit. ancora).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu ancoră
BÁNTĂ, benți, s. f. 1. Bandă2 (1). 2. Fâșie de pânză cusută pe marginea gulerului și mânecilor cămășii; p. ext. guler; manșetă. 3. (Înv.; la pl.) Cătușe, obezi. [Pl. și: bente] – Rus bant(a). Vezi definitia »
FALÉNĂ s. f. fluture de noapte care produce mari stricăciuni copacilor din păduri și viței de vie. (< fr. phalène) Vezi definitia »
zăpádă (-pézi), s. f. – Nea, omăt. Sl. zapadŭ „cădere” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 211; Conev 38), cu sensul propriu din rom. (Philippide, II, 80), cf. bg. zapad „Apus”. – Der,. înzăpezi (var. înv. zăpăzi), vb. (a se acoperi cu zăpadă; a bloca cu zăpadă un drum); zăpădos, adj. (cu zăpadă). Vezi definitia »
ANTISELÉNĂ s.f. Fenomen asemănător anteliei, care se formează în raport cu Luna. [Cf. it. anti-selene]. Vezi definitia »
bulică s. invar. (iron.) apelativ adresat unui copil sau unei persoane de sex masculin mai tinere sau situate pe o treaptă socială inferioară. Vezi definitia »