BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat, întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu rămas după fabricarea rachiului. – Din ucr. braha. Vezi definitia »

DANTÚRĂ, danturi, s. f. 1. Totalitatea dinților unei persoane; p. ext. felul în care sunt înșirați și alcătuiți dinții; dentiție. ◊ Dantură (falsă) = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.). – Din fr. denture. Vezi definitia »

AMPICILÍNĂ s. f. (Farm.) Antibiotic cu spectru larg. – Din engl. ampicillin. Vezi definitia »

saraoálă, saraoále, s.f. (înv.) poartă suplimentară alcătuită din grinzi groase de lemn armate la partea inferioară cu colți metalici, situată între podul ridicător și poarta de intrare a cetăților medievale, care, la nevoie, putea fi coborâtă pentru a bara trecerea atacatorilor. Vezi definitia »

CÚCĂ¹, cuci, s. f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. – Din tc. kuka. Vezi definitia »