IDIOSINCRAZIE 1. Termen preluat din vechea teorie umorală și însemnând inițial o constituție particulară a unui individ, datorită unui anumit amestec al umorilor fundamentale. A fost utilizat apoi pentru a desemna reactivitatea patologică a unei persoane față de diverse substanțe (alimente, medicamente, polen,etc.) care nu provoacă nici o reacție supărătoare la majoritatea indivizilor. Astăzi, fiind cunoscut ca este vorba de reacții alergice, termenul a iesit din uz;2. Idiosincrazie psihică – repulsie nemotivată față de obiecte, persoane, fenomene din mediul inconjurator. Vezi definitia »

SPONDILOTOMÍE s. f. osteotomie a coloanei vertebrale. (< engl. spondylotomy) Vezi definitia »

INTROSPÉCȚIE, introspecții, s. f. Analizare a vieții psihice proprii; autoobservare. ♦ Studiu psihologic bazat pe această metodă. – Din fr. introspection. Vezi definitia »

COPROSCOPÍE s. f. examen (microscopic) al fecalelor. (< fr. coproscopie) Vezi definitia »

SLUȚENIE, sluțenii, s. f. Faptul de a fi slut; schilodeală, infirmitate, diformitate; p. ext. urâțenie mare (fizică sau morală); hidoșenie, sluție. ♦ (Conc.) Ființă schiloadă, diformă sau foarte urâtă; pocitanie, sluțitură, monstru. [Var.: (înv.) sluténie s. f.] – Sluți + suf. -enie. Vezi definitia »