FEROMAGNETÍSM s.n. 1. Proprietate a corpurilor de a fi feromagnetice. 2. Capitol al fizicii în care se studiază proprietățile corpurilor feromagnetice. [< fr. ferromagnétisme]. Vezi definitia »

UNIVERSALÍSM s. n. 1. universalitate (1). 2. denumire dată teoriilor filozofice care afirmă existența unei realități ca un tot unit, universal. 3. direcție idealistă în etică care promovează ideea unei morale unice, general-umane, în cadrul societății. (< fr. universalisme) Vezi definitia »

ALODIALÍSM s. n. alodialitate. (< fr. allodialisme) Vezi definitia »

SURDOMUTÍSM s. n. defectul surdomuților; surdomutitate. (< surdo- + mutism) Vezi definitia »

FIZIOCRATÍSM s. n. fiziocrație. (< fr. physiocratisme) Vezi definitia »