INSUFICIÉNT, -Ă adj. Care nu este suficient, care nu ajunge; nesatisfăcător. // s.m. Calificativ sub limita de trecere, obținut de un candidat la un examen. [Pron. -ci-ent. / cf. lat. insufficiens, it. insufficiente, fr. insuffisant]. Vezi definitia »

INHALÁNT, -Ă adj., s. n. (comprimat) care se pune în apă clocotită, pentru inhalații. (< fr. inhalant) Vezi definitia »

AMENAJAMÉNT s.n. 1. Disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor. ♦ Lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate. 2. (Rar) Organizare, întocmire rațională. [< fr. aménagement]. Vezi definitia »

PENTAVALÉNT, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care are valența 5. [< fr. pentavalent, cf. gr. pente – cinci, lat. valere – a valora]. Vezi definitia »

AFINÁNT s.m. Substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru afinare. [< fr. affinant]. Vezi definitia »