Definita cuvantului antagonic
ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -e, adj. Antagonist. ◊ Contradicție antagonică = contradicție la baza căreia stă lupta de neîmpăcat între vechi și nou și care nu se poate rezolva decât prin distrugerea vechiului, constituind în același timp conținutul intern al procesului de dezvoltare. – Fr. antagonique (< gr.).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu antagonic
ANTIPARTÍNIC, -Ă adj. Îndreptat împotriva principiilor, concepțiilor și metodelor unui partid; dușmănos acestui partid. [După rus. antipartiinâi]. Vezi definitia »
TĂGÁDNIC, TĂGÁDNICĂ, tăgadnici, tăgádnice, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic. Vezi definitia »
MIȘÉLNIC, -Ă, miselnici, -ce, adj. (Rar) 1. De mișel (1); lamentabil; umilitor, degradant. 2. Care dovedește slăbiciune, lașitate; josnic; mârșav, mișelesc. – Mișel + suf. -nic. Vezi definitia »
zăbránic (-ce), – Văl. Bg. zabradnik (Candrea). Vezi definitia »
CRIPTOGÁMIC, -Ă adj. 1. referitor la criptogame. 2. (despre afecțiuni) cauzat de o ciupercă parazită. (< fr. cryptogamique) Vezi definitia »