Definita cuvantului antenă
ANTÉNĂ, antene, s. f. (Adesea fig.) 1. Fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul insectelor, crustaceelor și miriapodelor, și care servește ca organ de simț. 2. Conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric (folosit în radiocomunicații). 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. – Fr. antenne (lat. lit. antenna).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu antenă
VEIÓZĂ s.f. Lampă mică de noapte cu abajur. [Pron. ve-io-. / < fr. veilleuse]. Vezi definitia »
ALCHÍNĂ, alchine, s. f. (Chim.) Hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură. – Din germ. Alkine. Vezi definitia »
FÉRIGĂ, ferigi, s. f. Nume dat mai multor specii de criptogame vasculare cu frunze mari și dințate, pe dosul cărora se găsesc sporangi cu spori. [Acc. și: ferígă. – Var.: (reg.) féregă s. f.] – Lat. filix, -icis. Vezi definitia »
RADIOTELEMECÁNICĂ s. f. dirijare a mecanismelor mobile la distanță cu ajutorul undelor radiofonice. (< fr. radiotélémécanique) Vezi definitia »
MEMBRÁNĂ, membrane, s. f. 1. Nume dat țesuturilor animale sau vegetale, subțiri și suple, foarte diferite ca structură, care căptușesc, îmbracă, leagă, susțin sau delimitează anumite organe sau părți de organe; piele subțire; pieliță. ♦ Diferențiere protoplasmatică sau celulozică, care învelește și limitează celula animală și cea vegetală. 2. (Fiz.) Corp subțire flexibil, care prin vibrație, poate produce sau transmite sunete, fiind întrebuințat la telefon, la microfon și la alte aparate acustice sau de percuție. 3. Corp subțire folosit pentru a separa două medii; diafragmă. 4. (Înv.) Pergament (pentru scris). – Din lat., it. membrana, fr. membrane. Vezi definitia »