ASEDIATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care asediază. [Cf. it. assediatore]. Vezi definitia »

conjór s.m. sg. (înv.) împrejmuire, ținut, ocol. Vezi definitia »

PROCHÉSTOR s. m. magistrat roman care exercita funcții financiare în provincii, recrutat dintre foștii chestori. (< lat. proquaestor) Vezi definitia »

ACHIZITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care se ocupă cu achiziționarea de produse și de materiale. [< achizi(ție) + -tor]. Vezi definitia »

scăldătór, scăldătoáre, s.m., f. și n. 1. (s.f.; pop.) scăldare, îmbăiere; baie. 2. (s.f.; înv. și pop.) apă în care se scaldă cineva; apa din cristelniță în care se scufundă copilul când se botează; scaldă, scăldătură. 3. (s.f.; înv. și pop.) loc într-o apă, într-un râu unde se poate scălda cineva; scaldă, scăldare. 4. (s.f. și n.; înv. și reg.) vas, cadă, albie, bazin în care se scaldă de obicei copiii; scaldă, scăldare; cristelniță. 5. (s.f.; fig.; în sintagma) scăldătoarea soarelui = apusul soarelui; vest. 6. (s.m. și f.; înv.) persoană care scaldă (pe nou-născuți); persoană care se scaldă; persoană care face băi în scopuri curative (într-o stațiune balneară). Vezi definitia »