ALELOMORFÍSM s.n. Totalitatea relațiilor dintre alelele aceluiași caracter. [< fr. allélomorphisme]. Vezi definitia »

PALUDÍSM s.n. Malarie. [< fr. paludisme, cf. lat. palus – mlaștină]. Vezi definitia »

PROSILOGÍSM s. n. silogism dintr-un polisilogism a cărui concluzie servește ca premisă a silogismului următor (episilogism). (< fr. prosyllogisme) Vezi definitia »

PARACRONÍSM s. n. greșeală de cronologie în situarea unui eveniment mai târziu decât a avut loc în realitate. (< fr. parachronisme) Vezi definitia »

SIMFONÍSM s. n. totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. ◊ concepție care promovează ideea transformării genurilor muzicale într-un domeniu. (< fr. symphonisme) Vezi definitia »