AGREMÉNT s.n. 1. Plăcere, distracție. 2. (Jur.) Consimțământ, încuviințare, aprobare; (în diplomație) acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice; încuviințare dată de un stat la numirea reprezentanților diplomatici ai altui stat. [Pl. -te. / < fr. agrément, cf. engl. agreement]. Vezi definitia »

CONTÁNT, -Ă, contanți, -te, adj. (Franțuzism; despre bani) În numerar, peșin, gheață. – Cf. fr. comptant. Vezi definitia »

POSTULÁNT, -Ă, postulanți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care cere un post² (1), o slujbă; solicitator, aspirant. – Din fr. postulant. Vezi definitia »

REGULAMÉNT s.n. Totalitatea măsurilor prescrise pentru a se menține o anumită ordine, o anumită normă; statutul, normele de funcționare internă ale unei instituții, ale unei asociații. ♦ Norme elaborate de o putere executivă, care completează o lege sau reglementează aplicarea ei. [Pl. -te, -turi. / cf. lat. regulamentum, it. regulamento, fr. règlement, rus. reglement]. Vezi definitia »

NAVIGÁNT, -Ă, naviganți, -te, adj. Care navighează. ◊ Personal navigant = personal care face parte din echipajul unei nave sau aeronave. – Din fr. navigant. Vezi definitia »