LĂIBĂRÚȚ, lăibăruțe, s. n. Lăibăraș. – Laibăr + suf. -uț. Vezi definitia »

RÁBIȚ s. n. Plasă de sârmă galvanizată, cu ochiuri mari, folosită pentru fixarea tencuielilor pe suprafața unor elemente de construcție la care tencuiala aderă greu sau pentru executarea unor ornamente. – Et. nec. Vezi definitia »

gogoléț, gogoléți, adj. (reg.) rotund, sferic. Vezi definitia »

vârfuléț s. n., pl. vârfuléțe Vezi definitia »

răznéț, -eáță, adj. (reg.; înv.) înstrăinat, pribeag. Vezi definitia »