CÓLAPS s.n. Stare patologică foarte gravă, manifestată printr-o scădere bruscă a puterii și încetarea treptată a funcțiilor cardiace, însoțită de pierderea cunoștinței. ♦ Prăbușire a pereților celulelor vegetale ca urmare a eliminării apei libere din golurile celulare. [Pl. -suri. / < fr., lat. collapsus]. Vezi definitia »

DACRIÓPS s.n. (Med.) Chist al glandei lacrimale. [Pron. -cri-ops. / < fr. dacryops, cf. gr. dakryon – lacrimă, ops – ochi]. Vezi definitia »

CECROPS (KEKROPS), întemeietorul legendar al Atenei și primul rege atic. Reprezentat jumătate om, jumătate șarpe, datorită credinței că s-ar fi născut sub pământ. Vezi definitia »

COPS s. n. țeavă de carton pe care se înfășoară firele de bumbac la mașinile de tors. (< germ. Kops) Vezi definitia »

cleps s.m. (reg.) 1. băț scurt, ascuțit la amândouă capetele pentru jocul copiilor; țurcă, climpuș. 2. cui de lemn; scăfuș, sânzău, sfac, renghe. Vezi definitia »