EPICURÉIC, -Ă adj. epicurian. (< germ. epikureisch) Vezi definitia »

TÉHNIC, -Ă, tehnici, -e, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Totalitatea uneltelor și a practicilor producției dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze și să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale. 2. Totalitatea procedeelor întrebuințate în practicarea unei meserii, a unei științe etc. 3. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique. Vezi definitia »

MALÁRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de malarie. (< it. malarico) Vezi definitia »

STÉPIC, -Ă adj. (Liv.) De stepă. [< fr. steppique]. Vezi definitia »

NEMAGNÉTIC adj. v. HABITACLU (1). Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. [DEX '98] Vezi definitia »