MIREÁSĂ, mirese, s. f. 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ◊ (Bis.) Mireasa Domnului = călugăriță. ◊ Expr. A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc. A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puțin. A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini și roșu-aprins în centru, cu flori albe și roșii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală (Coleus blumei). – Mire + suf. -easă. Vezi definitia »

COOPERATÍVĂ s.f. 1. (Ec.) Formă de organizare în sistemul cooperatist; (în trecut) cooperativă agricolă de producție = organizație economică în care țăranii își aduceau în proprietatea cooperatistă pământul și mijloacele principale de producție, munca fiind organizată în comun. 2. (Concr.; în trecut) Magazin de mărfuri organizat pe principii cooperatiste, unde se desfăceau diferite produse. [< fr. coopérative, it. cooperativa]. Vezi definitia »

PERCÍCĂ, percele, s. f. (Reg.) Cârlionț, moț (pe frunte). ♦ Smoc de păr pe fruntea cailor. [Var.: perceá s. f.] – Din tc. pŭrçek. Vezi definitia »

șoávă¹, șoáve, s.f. (reg.) 1. numele mai multor păsări răpitoare, de zi: uliu, uliu alb, gaie, acvilă țipătoare. 2. femela șoimului. 3. cioară. 4. (în forma: șovă) femeie certăreață. 5. femeie grasă. Vezi definitia »

gîrloáfă (-fe), s. f. – Regulator la plug. Germ. Vorläufer „precursor”. În Trans. După Cancel 17, ar fi de origine sl., dar sl. trebuie să fie, în cel mai bun caz, un intermediar al germ. Vezi definitia »