FLAGÉL I. s. n. 1. (ant.) bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva. 2. (fig.) nenorocire mare, dezastru, calamitate, boală. II. s. m. 1. filament mobil, la unele protozoare și spermatozoizi, la unele celule ori gameți (la alge) ca organ de locomoție. 2. tulpină secundară, uneori floriferă. ◊ ramură filiformă (la briofite). (< fr. flagelle, lat. flagellum) Vezi definitia »

cinsățél, cinsățeá, adj. (reg.) încins, împodobit. Vezi definitia »

STEREOMODÉL s. n. imagine în relief a unui obiect prin examinarea unei stereograme. (< fr. stéréomodèle) Vezi definitia »

SPERMATOCÉL s. n. tumefacție formată prin acumulare de spermă în testicul sau epididim. (< fr. spermatocèle) Vezi definitia »

surél, suréi, s.m. (reg.) cal sur. Vezi definitia »