ECZEMATOGÉN, -Ă adj. (despre substanțe) care provoacă eczeme. (< fr. eczématogène) Vezi definitia »

fámen (fámeni), s. m. – 1. Bărbat castrat, eunuc. – 2. Efeminat. – Mr. feamin, hamin, megl. femin. Lat. (homo) *feminus (Pușcariu 577; Candrea-Dens., 458; Byhan 29; REW 3239; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 124), cf. alb. femërë (Meyer 100), v. prov. feme „feminin”, port. fémeo „feminin”. Cuvînt pierdut în limbajul curent, s-a salvat în literatură datorită unei celebre imprecații a lui Eminescu. Vezi definitia »

BUNSEN [búnzɔn], Robert Wilhelm (1811-1899), chimist și fizician german. Prof. univ. la Marburg și Heidelberg. Studii privind derivații organoarsenici. Împreună cu Kirchhoff a pus bazele analizei spectrale, cu ajutorul căreia a caracterizat și a izolat rubidiul și cesiul. A obținut magneziul și cromul în stare metalică prin electroliza clorurilor lor și a inventat becul cu gaz și calorimetrul care-i poartă numele. Vezi definitia »

BETHAUSEN, com. în jud. Timiș, pe rîul Bega; 2.862 loc. (1991). Expl. de granite (Cladova). Vezi definitia »

BACHOFEN [báhofən], Johann Jakob (1815-1887), istoric elvețian al dreptului. Cercetător al matriarhatului și al religiilor primitive („Matriarhatul”). Vezi definitia »