CHIOR, CHIOÁRĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sașiu. 5. Fig. (Despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) astupat. 6. (În expr.) Apă chioară = a) nume dat în ironie unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conținut. A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea nici un ban. – Din tc. kör. Vezi definitia »

ANTECESÓR, -OÁRE, antecesori, -oare, s. m. și f. Predecesor, premergător. – It. antecessore (lat. lit. antecessor, -oris). Vezi definitia »

ONDULATOR², -OARE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. [Var.: ondulătór, -oáre adj.] – Ondula + suf. -tor. Vezi definitia »

SUSPENSÓR adj., s.m. (Mușchi, ligament) care ține suspendat. [Cf. fr. suspenseur]. Vezi definitia »

POPULARIZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care popularizează; popularizant. (< populariza + -tor) Vezi definitia »