crucélnic, crucélnice, s.n. (reg.) 1. lemnul de care atârnă ițele la războiul de țesut; părângă, fuștel, botă. 2. vârtelniță. Vezi definitia »

ELECTRODINÁMIC, -Ă, electrodinamici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la stările și la fenomenele legate de prezența câmpului electromagnetic variabil în timp; referitor la acțiunile care se exercită între conductoarele parcurse de curenții electrici; care aparține acestor stări, fenomene și acțiuni. ♦ (Despre instrumente de măsură) Bazat pe interacțiunea dintre două bobine parcurse de curent electric. 2. S. f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul proprietăților electrice și magnetice ale materiei. – Din fr. électrodynamique. Vezi definitia »

ARISTOCRÁTIC, -Ă adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației. [Cf. fr. aristocratique, it. aristocratico]. Vezi definitia »

ȘTIINȚÍFIC, -Ă, științifici, -ce, adj. Care aparține științei, privitor la știință; bazat pe principiile științei. [Pr.: ști-in-] – Din fr. scientifique (după știință). Vezi definitia »

PÚSNIC, -Ă s. m. și f. v. pustnic. Vezi definitia »