MEZOMERÍE s.f. (Chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei molecule între formele ei izomere electronic; structură intermediară. ◊ Teoria mezomeriei = teorie care consideră că, pentru o substanță ce poate fi formulată în mai multe structuri (structuri-limită), adevărata ei structură nu este cea redată prin structurile-limită, ci cea intermediară acestora. V. rezonanță. [Gen. -iei. / < fr. mésomerie]. Vezi definitia »

CULTUROLOGÍE s. f. ramură a antropologiei care studiază cultura (instituții, tehnologii, ideologii) ca o ordine distinctă de fenomene, organizată pe principiile propriilor sale legi; știință generală despre cultură și civilizație. (< engl. culturology) Vezi definitia »

HORMONOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament cu hormoni. [Gen. -iei. / < fr. hormonothérapie]. Vezi definitia »

DISTRÁCȚIE s. f. 1. ceea ce distrează; petrecere, amuzament. 2. neatenție. (< fr. distraction, lat. distractio) Vezi definitia »

NEUROCHIRURGÍE s.f. Ramură a chirurgiei care se ocupă cu intervențiile pe sistemul nervos; chirurgie nervoasă. [Gen. -iei. / < fr. neurochirurgie]. Vezi definitia »