téu (-uri), s. n. – Echer în formă de T. De la t, pronunțat te, cf. fr. té. Vezi definitia »

RESTÉU, resteie, s. n. Fiecare dintre cele două bare în formă de cui, făcute din fier sau din lemn, cu care se închid laturile jugului pentru a reține grumazul animalului în jug. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) răstéu, restéi s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

HIRUDINÉU, hirudinei, s. m. (La pl.) Clasă de viermi din încrengătura anelidelor, cu corpul segmentat, turtit dorsoventral, cu câte o ventuză la extremități, care trăiesc în apă dulce și sug sânge (Hirudinea); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. hirudinées. Vezi definitia »

PROTOIERÉU, protoierei, s. m. Protopop. [Pr.: -to-ie-] – Din ngr. protoieréfs. Vezi definitia »

SEBACÉU, -ÉE adj. De natura seului, unsuros. ♦ Glande sebacee = glande situate în piele la rădăcina părului și care secretează sebumul; chist sebaceu = umflătură apărută sub piele datorită hipertrofiei glandelor sebacee. [Pron. -ceu. / < fr. sébacé, cf. lat. sebaceus < sebum – seu]. Vezi definitia »