Definita cuvantului aparență
APARÉNȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară, vizibilă și adeseori înșelătoare a unui lucru, a unei ființe sau a unui fenomen. ◊ Loc. adv. În aparență = judecând după exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă un rău lăuntric. – Fr. apparence (lat. lit. apparentia).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu aparență
UVÚLĂ s.f. (Anat.) Apendice cărnos situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a vălului palatin; luetă; (pop.) omușor. [< fr. uvule, it., lat. uvula]. Vezi definitia »
CARDIOGRÁMĂ s. f. curbă a bătăilor inimii înregistrate la cardigraf. (< fr. cardiogramme) Vezi definitia »
CHEMOSINTÉZĂ, chemosinteze, s. f. Fenomen prin care organismele vii folosesc, în sintezele organice, energia chimică rezultată prin oxidarea unor substanțe minerale; chimiosinteză. – Din germ. Chemosynthese. Vezi definitia »
VEZICÁT- Ă adj. Cu bășici, bășicat. [Cf. vezică].
Vezi definitia »
CANDELÍȚĂ, candelițe, s. f. (Mar.) Nod care servește la prinderea unui obiect. – Candelă + suf. -iță. Vezi definitia »