fă interj. – Formulă generică de adresare pentru femei; fato, femeie. – Var. fa, făi. Origine incertă. După Pușcariu 588, Tiktin, REW 3273, DAR și Scriban, ar fi abreviere de la fată, prin analogie cu mă. Pare mai probabilă der. de la fie, dialectal fiiă, cf. forma înv. fă-sa „fie-sa” citată de Scriban. Iordan, BF, VII, 254, propune drept etimon foemina, care pare mai puțin probabilă. Cuvînt cunoscut în Munt., Mold. și Bucov. (ALR, I, 199); în Mold. mai ales fa. Curent la țară, se consideră vulgarism în limba literară. Vezi definitia »

CONFLUÉNȚĂ, confluențe, s. f. Locul de unire a două sau mai multe cursuri de apă. [Pr.: -flu-en] – Din fr. confluence. Vezi definitia »

EXUBERÁNȚĂ s.f. 1. Înflăcărare, vioiciune nemărginită, nemăsurată; euforie. 2. Bogăție, belșug, varietate. [Cf. fr. exubérance, lat. exuberantia]. Vezi definitia »

FLOROGLUCÍNĂ s. f. Substanță chimică cristalină, solubilă în alcool și în eter, folosită ca developator în fotografie și ca intermediar în sinteza unor rășini, coloranți etc. – Din fr. phloroglucine. Vezi definitia »

SILICATÓZĂ s.f. (Med.) Pneumoconioză cauzată de inhalarea pulberilor conținând silicați. [< fr. silicatose]. Vezi definitia »