pilhuí, pilhuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre drumurile de munte) a pune pilhe (lemne) de-a curmezișul pentru a ușura tragerea cu vitele a buștenilor la vale. 2. (despre partea dinapoi a tablei de plută) a pune o pilhă pentru a o întări. 3. (despre plută) a lega sau îndepărta de mal pluta cu ajutorul unei pilhe. Vezi definitia »

REATRIBUÍ, reatríbui, vb. IV. Tranz. A atribui din nou sau a atribui altcuiva decât înainte. [Pr.: re-a-] – Re¹- + atribui. Vezi definitia »

SECÚI, secui, s. m. Persoană care face parte dintr-o populație de limbă turcică asimilată de triburile maghiare pe care le-a însoțit în migrațiunea lor spre Europa și care s-a așezat alături de populația românească în partea de sud-est a Transilvaniei. – Din magh. székely. Vezi definitia »

muțuțúi s.n. (reg.) vârf țuguiat (de deal, căpiță, căciulă). Vezi definitia »

prășcuí, prășcuiésc, vb. IV (reg.) a stropi. Vezi definitia »