REMÍTERE s.f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei; înmânare, transmitere; remisiune (3) [în DN]. [< remite]. Vezi definitia »

AUTOCLAUSTRÁRE s.f. Faptul de a se autoclaustra. [< autoclaustra]. Vezi definitia »

NEFERICÍRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Ne- + fericire. Vezi definitia »

îngălmăcíre s.f. (reg., înv.) încurcătură, dezordine, zăpăceală, învălmășeală, confuzie. Vezi definitia »

RECIDIVÁRE s.f. Acțiunea de a recidiva și rezultatul ei. [< recidiva]. Vezi definitia »