DIALÉCT s.n. 1. Ramificație teritorială a unei limbi, ale cărei trăsături caracteristice (fonetice, lexicale, gramaticale etc.) o deosebesc de limba comună a întregului popor și de alte ramificații teritoriale ale acestei limbi. ♦ Grai. ♦ Jargon. 2. (Impr.) Limbaj special tehnic. [Pron. di-a-. / < fr. dialecte, lat. dialectus, gr. dialektos – grai]. Vezi definitia »

UZUFRÚCT s. n. drept al cuiva de a se folosi de un bun care aparține altei persoane. (< lat. usufructus, după fr. usufruit) Vezi definitia »

Obiect cu forma dreptunghiulara ce foloseste la invatare sau citire.subs. f. Vezi definitia »

Direct asociat cu acesta este conceptul de „repository”. În lipsa unui termen românesc consacrat îl voi referi în acest document drept „repositoriu”. Din punct de vedere practic, un repozitoriu este un sistem de fișiere care acumulează temporal toate modificările care se fac și asigură reproducerea stării sistemului de fișiere pentru orice moment specific din trecut. Vezi definitia »

CONTRAPÚNCT s. n. 1. prezența simultană a două sau mai multe melodii cu caracter independent. ◊ melodie care se cântă concomitent cu tema într-o lucrare muzicală. 2. tehnica de a compune muzică pe mai multe voci. ◊ disciplină muzicală care studiază acest gen de compoziție. (< it. contrappunto, fr. contrepoint) Vezi definitia »