Definita cuvantului apel
APÉL, apeluri, s. n. 1. Strigare (a numelor membrilor unei colectivități, spre a verifica prezența lor). ♦ Chemare adresată maselor (oral sau în scris). ♦ Cerere, rugăminte, îndemn. ◊ Expr. A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere. 2. ( Înv.) Acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară. 3. Producerea unui semnal sonor sau luminos într-un post telefonic, telegrafic sau într-o centrală telefonică. – Fr. appel.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu apel
năsturel, năsturei s. m. bărbat scund și grăsuț. Vezi definitia »
BERBECÉL, berbecei, s. m. Berbecuț. (1). – Din berbec + suf. -el. Vezi definitia »
potorél2, potoréle, s.n. (reg.; mai ales la pl.) tăiței în formă de pătrățele; potorași. Vezi definitia »
FRĂSINÉL, frăsinei, s. m. Plantă erbacee medicinală și ornamentală, cu flori mari, albe sau trandafirii, plăcut mirositoare (Dictamnus fraxinella). ◊ Expr. A umbla (de) frunza frăsinelului = a umbla fără nici un rost, fără nici un scop, a fi haimana; a hoinări. – Frasin + suf. -el. Vezi definitia »
ȘPÍGHEL s. n. formă cu adaos de siliciu și mangan folosită la fabricarea oțelurilor dure. (< germ. Spiegel/eisen/) Vezi definitia »