răpușíe, răpușíi, s.f. (reg.; în expr.) pe răpușie = pe întrecute; cu răpușie = cu forța; a merge cu răpușia = a provoca o vrajbă. Vezi definitia »

APOZÍȚIE s.f. 1. Atribut substantival care stă la nominativ, indiferent de cazul în care este substantivul pe care îl determină sau (rar) care stă în același caz cu acesta. 2. (Bot.) Creștere în grosime a membranelor celulare prin depunerea succesivă de straturi noi. [Gen. -iei, var. apozițiune s.f. / cf. fr. apposition, lat. appositio]. Vezi definitia »

COLECTAZÍE s.f. (Med.) Dilatare a colonului. [< fr. colectasie]. Vezi definitia »

DECAPITÁȚIE, decapitații, s. f. Decapitare. – Din fr. décapitation. Vezi definitia »

CARDIOMEGALÍE, cardiomegalii, s. f. (Med.) Mărire exagerată a volumului inimii. [Pr.: -di-a-] – Din fr. cardiomégalie. Vezi definitia »