CONVERTIBILITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este convertibil. (< fr. convertibilité) Vezi definitia »

frúnte (frúnți), s. f. – 1. Partea superioară a feței. – 2. Partea superioară, cap. – 3. Parte anterioară. – 4. Parte eminentă, cremă, elită. – Mr. frămte, frînte, megl. frînte, frunti, istr. frunte. Lat. frons, frontem (Pușcariu 658; Candrea-Dens., 657; REW 3533; DAR), cf. it., port. fronte, prov., cat. front, sp. frente; cf. și dubletul front. Der. fruntar, s. n. (scîndură care acoperă roata morii de grîu; legătură pentru frunte; curea peste fruntea calului; Trans., iconostas), cu suf. -ar (după Candrea-Dens., 658, direct din lat. *frontārium; după Pascu, Beiträge, 16, REW 3534 și DAR, din lat. frontāle); fruntarie, s. f. (înv., frontieră), cuvînt artificial, copiat după fr. frontière; fruntaș, s. m. (persoană importantă; caporal); fruntășie, s. f. (faptul de a fi fruntaș); fruntășime, s. f. (adunare de fruntași); frunțiș, adv. (direct; public); fruntos, adj. (cu fruntea mare); înfrunta, vb. (a arunca în față; a dojeni; a face un afront, a sfida), menționat din sec. XVII, der. cu pref. în- (după Candrea-Dens., 661, și DAR, direct din lat. *infrontāre, ipoteză puțin probabilă); înfrunt, s. n. (înv., afront), creație artificială de Negruzzi, pe baza fr. *affront; înfruntăciune, s. f. (înv., dojenire); înfruntător, adj. (violent, aspru); înfrunți, vb. (a începe, a tăia prima bucată); înfrunțeală, s. f. (acțiunea de a tăia prima bucată); sfruntat, adj. (obraznic, îndrăzneț, insolent), pe baza fr. effronté. – Din rom. provine rut. fruntaš „stăpîn” (Candrea, Elemente, 402). Cf. front, fruncea. Vezi definitia »

secăríște, secăríști, s.f. (reg.) 1. câmp semănat cu secară. 2. miriște de secară. 3. (în forma: săcăriște) pământ slab, bun numai pentru secară. Vezi definitia »

INFIDELITÁTE, (2) infidelități, s. f. 1. Lipsă de fidelitate, de credință; nestatornicie în sentimente, nefidelitate; spec. încălcare a credinței conjugale. 2. (Concr.) Faptă care dovedește nestatornicia în dragoste. 3. Inexactitate, neadevăr. – Din fr. infidélité, lat. infidelitas, -atis. Vezi definitia »

ACTUALMÉNTE adv. În prezent; acum. [Pron. -tu-al-. / cf. fr. actuellement]. Vezi definitia »