INERÉNȚĂ s. f. 1. calitatea, starea a ceea ce este inerent. 2. caracteristică a unei relații de reciprocitate între două categorii sintactice presupuse în cadrul aceleiași unități. (< fr. inhérence) Vezi definitia »

HERMÍNĂ s. f. 1. mic mamifer carnivor asemănător cu nevăstuica, cu blana cafenie-deschisă vara și albă, fină și lucioasă iarna; hermelină, cacom. ◊ blana prelucrată sau haina făcută din blana acestui animal. 2. (herald.) blană la steme, reprezentată convențional prin fond argintiu presărat cu pete de nisip. (< fr. hermine) Vezi definitia »

țârțărícă, țârțăréle, s.f. (reg.) 1. măzăriche. 2. fasole. Vezi definitia »

ETÁLĂ s.f. Apa staționară dintre flux și reflux. [< fr. étale]. Vezi definitia »

pogáznă s.f. (reg.) mirare, uimire. Vezi definitia »