RÁNGĂ, răngi, s. f. Bară de fier, teșită la unul din capete, servind ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea unor obiecte grele sau la desfacerea unor pavaje. – Et. nec. Vezi definitia »

GIOÁRSĂ, gioarse, s. f. (Fam.) Haină uzată; p. gener. obiect uzat. – Cf. cioarsă. Vezi definitia »

TRICOMONÁZĂ, tricomonaze, s. f. Boală parazitară provocată de tricomonas, care determină avorturi, sterilitate, infecții etc. [Var.: tricomonóză s. f.] – Din fr. trichomonase, trichomonose. Vezi definitia »

VACUÓLĂ, vacuole, s. f. Cavitate situată in citoplasma celulelor, plină cu o soluție apoasă. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuole. Vezi definitia »

AUREÓLĂ s. f. 1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb. 2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc. ◊ zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă. 3. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop. 4. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poștale litografiate. 5. (fig.) glorie, faimă; aură (1). (< fr. auréole, lat. aureola) Vezi definitia »