Definita cuvantului buddha
BUDDHA (sanscrită „iluminat”) 1. (În budism) Ființă care, suprimînd toate dorințele, se ridică la cunoașterea perfectă a adevărului și se eliberează de orice acțiune în vederea atingerii scopului ultim al existenței, nirvana. 2. Nume desemnînd întemeietorul tradițional al budismului, Siddhartha Gautama, înțelept al tribului Sakya (Sakya muni), după ce a ajuns la „iluminare”. Și-a predicat doctrina la Benares și în SE Indiei.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu buddha
ha interj. – 1. Exprimă surpriza. – 2. Imită rîsul. – 3. Subliniază o interogație. Creație spontană. Se folosește și în var. aha (sensul 1), hî (sensul 2), ho (sensurile 1 și 2), oho (sensul 1), hai (sensul 3); cf. hei, hohot. Sensul 2 impune adesea repetiția. Vezi definitia »
hoha pron. neg. (țig.) nimic. Vezi definitia »
oha I. pron. nehot. nimic. II. adv. deloc; nicidecum; nu. Vezi definitia »
suhá, suhéz, vb. I (reg.; despre oameni) a înfuria, a ațâța, a întărâta. Vezi definitia »
BOTHA [bóta], Louis (1862-1919), general și om politic sud-african. Comandant suprem al armatei bure (din 1900) în timpul Războiului Anglo-Bur (1899-1902). Prim-min. al Transvaalului (1907-1910). Primul prim-min. al Uniunii Sud-Africane (1910-1919). Vezi definitia »