APLÓMB s. n. 1. îndrăzneală, siguranță în felul de a se comporta, de a vorbi. 2. direcție verticală, verticalitate. ◊ poziție și direcție a picioarelor unui animal în raport cu pământul și cu planul median al corpului. (< fr. aplomb) Vezi definitia »

dîmb (dấmburi), s. n. – Deal, înălțime, munte mic. Mag. domb, din sl. dąbŭ „arbore” (Cihac, II, 495; Candrea; Gáldi, Dict., 123; Scriban); cf. dubă, dumbravă. Pare cuvînt identic cu dîlm, s. n. sau deal, poate ca urmare a unei contaminări cu gîlmă „protuberanță”. – Der. dîmbos, adj. (muntos); dîmbeț (var. dumbeț), s. n. (munte mic); dumbeț, s. m. (plantă, Teucrium chamaedrys). Cf. Pușcariu, Dacor., I, 231. Vezi definitia »

HADÂMB, hadâmbi, s. m. (Înv.) Eunuc. – Din tc. hadim. Vezi definitia »

DITIRÁMB s. m. 1. (ant.) cântec în onoarea zeului Dionysos, executat cu prilejul sacrificării unei victime, menit să producă extazul colectiv cu ajutorul unor mișcări ritmice și prin aclamații rituale. 2. poem liric pe un ton entuziast. 3. (fig.) elogiu exagerat adus cuiva. (< fr. dithyrambe, lat. dithyrambus, gr. dityrambos) Vezi definitia »

MICROCOULÓMB s.m. Unitate de măsură a sarcinii electrice, egală cu a milioana parte duntr-un coulomb. [Pron. -culomb. / cf. fr. microcoulomb]. Vezi definitia »