ORTOTRÓPIC, -Ă adj. (Despre corpuri) A cărui suprafață are strălucirea proporțională cu iluminarea. [< fr. orthotropique, cf. gr. orthos – drept, trope – răsucire]. Vezi definitia »

STOICHIOMÉTRIC, -Ă adj. referitor la stoichiometrie. ♦ calcul ~ = calcul pentru stabilirea echivalentului chimic al unui element dintr-o reacție, cunoscându-se cel al altui element din acea reacție. (< fr. stoichiométrique) Vezi definitia »

CIRÓTIC, -Ă, cirotici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține cirozei, privitor la ciroză. 2. S. m. și f., adj. (Om) care este bolnav de ciroză. – Din fr. cirrhotique. Vezi definitia »

ANALÍTIC, -Ă adj. 1. bazat pe analiză. ♦ chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii. 2. care utilizează calculul algebric și infinitezimal. ♦ geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric. (< fr. analytique, lat. analythicus) Vezi definitia »

TRIUMFÁLNIC adv. (Rar) Triumfător. – Din triumfal + suf. -nic. Vezi definitia »