Definita cuvantului apogiatură
APOGIATÚRĂ, apogiaturi, s. f. Notă muzicală executată, ca ornament, înaintea altei note, la distanță de un ton sau de un semiton de aceasta, cu scopul de a o pune mai bine în evidență. [Pr.: -gi-a-] – It. appogiatura.

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu apogiatură
EFERVESCÉNȚĂ s.f. Degajare puternică, vie de gaze într-un lichid în timpul unei reacții chimice. ♦ (Fig.) Fierbere, agitație. [Cf. fr. effervescence]. Vezi definitia »
PREEXISTÉNȚĂ s. f. faptul de a preexista; existență anterioară. ◊ doctrină filozofică sau religioasă care admite existența sufletului înainte de cea a corpului, precum și reîncarnarea sufletelor. (< fr. préexistence) Vezi definitia »
PERSOÁNĂ s. f. 1. individul uman considerat prin totalitatea însușirilor fizice și psihice; ființă omenească, ins. ♦ în ~ = a) personal. b) în carne și oase. ♦ (jur.) ~ fizică = om privit ca subiect cu drepturi și obligații. ~ juridică = întreprindere, instituție etc. căreia legea îi acordă drepturi și datorii, recunoscută ca subiect de drept. 2. categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume, care indică pe cel căruia i se adresează sau pe cel despre care se vorbește; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă această categorie. (< lat. persona, fr. personne) Vezi definitia »
ANGIOCOLECISTÍTĂ s. f. inflamație a colecistului și a căilor biliare. (< fr. angiocholécystite) Vezi definitia »
ACETALDEHÍDĂ, acetaldehide, s. f. (Chim.) Aldehidă acetică. – Din fr. acétaldéhyde. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z