Definita cuvantului apogiatură
APOGIATÚRĂ, apogiaturi, s. f. Notă muzicală executată, ca ornament, înaintea altei note, la distanță de un ton sau de un semiton de aceasta, cu scopul de a o pune mai bine în evidență. [Pr.: -gi-a-] – It. appogiatura.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu apogiatură
ELASTÍNĂ s. f. substanță organică albuminoidă care intră în compoziția fibrelor elastice ale tendoanelor, ale vaselor sangvine, pielii etc. (< fr. élastine) Vezi definitia »
AUTOEXIGÉNȚĂ s.f. Exigență față de propria persoană. [< auto1- + exigență]. Vezi definitia »
FÂȚÂIÁLĂ, fâțâieli, s. f. Faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul; fâțâit. [Pr.: -țâ-ia-] – Fâțâi + suf. -eală. Vezi definitia »
MAȘÍNĂ s.f. 1. Sistem tehnic format din piese cu anumite mișcări, care transformă o formă de energie în altă formă de energie; dispozitiv, aparat, instrument format din mai multe piese, care este pus în mișcare de o forță în scopul obținerii anumitor efecte. 2. Nume dat unor sisteme tehnice puse în mișcare prin diferite feluri de motoare: a) locomotivă; b) batoză; c) automobil. 3. (Pop.) Mașinărie; mecanism. [Var. machină s.f. / < fr. machine, cf. lat. machina]. Vezi definitia »
INCOERÉNȚĂ, incoerențe, s. f. Lipsă de legătură logică (în gândire sau acțiune). [Pr.: -co-e-. – Var.: incoherénță s. f.] – Din fr. incohérence. Vezi definitia »