FLEXOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea rezistenței la încovoiere a cauciucului vulcanizat. [< rus. fleksometr]. Vezi definitia »

ácru (ră), adj. – 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămîii etc. 2. Murat (în oțet sau în saramură). 3. Aspru. – Mr., megl. acru. < Lat. ācrus, formă vulg. de la ācer (Pușcariu 15; Candrea-Dens., 13; REW 92; DAR; Pascu, I, 28); cf. alb. egrë, it., port. agro, fr. aigre, cat. agre, sp. agrio. Der. acreală, s. f. (gust acru); acri, vb. (a înăcri; a irita; a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva); acricios, adj. (acrișor); acrime, s. f. (acreală); acriș, s. n. (zer înăcrit); acritură, s. f. (murătură); acriu, adj. (acrișor); înăcri, vb. (a acri; a amărî; a sătura). Vezi definitia »

MUSTIMÉTRU, mustimetre, s. n. Instrument destinat măsurării densității și procentului de zahăr din must. [Var.: mustométru s. n.] – Din fr. mustimètre. Vezi definitia »

PIRGEOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea intensității radiației terestre, care determină condițiile echilibrului termic la suprafața solului. [< fr. pyrogéomètre]. Vezi definitia »

ORTOCÉNTRU s. n. punct de intersecție a celor trei înălțimi ale unui triunghi sau tetraedru. (< fr. orthocentre) Vezi definitia »