INSTRÚCȚIE s.f. 1. Învățătură, știință căpătată în școli prin învățare, prin studiu organizat; instruire. 2. Pregătire practică a militarilor, totalitatea exercițiilor militare practice făcute în vederea deprinderii mânuirii armelor. 3. (Jur.) Fază procedurală în desfășurarea proceselor constând în adunarea și cercetarea probelor. [Gen. -iei. / cf. fr. instruction, rus. instrukțiia, lat. instructio]. Vezi definitia »

PÍTIE s. f. 1. (mit.) preoteasă a zeului Apolo la templul din Delfi. 2. (fam.) ghicitoare. (< fr. pythie, gr. Pythia) Vezi definitia »

AFIBRINOGENEMÍE s.f. (Med.) Dispariție treptată a fibrinogenului din sânge, având ca urmare apariția fenomenului de tulburare a coagulării. [Gen. -iei / < fr. afibrinogénémie]. Vezi definitia »

HIDROAVIÁȚIE, hidroaviații, s. f. Mijloc de locomoție aeriană cu hidroavioane. [Pr.: -dro-a-vi-a-] – Din fr. hydroaviation. Vezi definitia »

HIDROCHIMÍE s. f. Disciplină care studiază proprietățile chimice ale apelor. – Din fr. hydrochimie. Vezi definitia »