TÉHNIC¹, -Ă I. adj. referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ♦ termen ~ = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. II. s. f. 1. ansamblu de unelte și deprinderi de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul producerii bunurilor materiale. 2. ~ de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. ansamblu de prescripții metodologice folosite pentru o acțiune eficientă, atât în sfera producției materiale, cât și a celei spirituale. (< fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik) Vezi definitia »

EPIROGÉNIC, -Ă, epirogenici, -ce, adj. Epirogenetic. – Din fr. épirogénique. Vezi definitia »

MÓRFIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la formă; de formă, al formei. // Element secund de compunere savantă, cu semnificația adjectivului și „referitor la morfem”, „morfologic”. [Cf. fr. morphique, engl. morphic]. Vezi definitia »

GELÓZIC, -Ă adj. Referitor la geloză. [< fr. gélosique]. Vezi definitia »

EURITRÓFIC, -Ă adj. cu stare nutrițională bună. (< fr. eurytrophique) Vezi definitia »