duhóvnic (duhóvnici), s. m. – Confesor, părinte spiritual. – Megl. dovnic. Sl. duchovĭnikŭ, bg. duhovnik, din sl. duchŭ „spirit”, cf. duh. – Der. duhovnicesc, adj. (confesional; spiritual); duhovnicește, adv. (spiritual); duhovnici, vb. (a spovedi, a confesa); duhovnicie, s. f. (misiunea de a spovedi). Vezi definitia »

CHERATOLÍTIC, -Ă adj., s.n. (Med.) (Agent terapeutic) care are proprietatea de a dizolva cheratina. [< fr. kératolytique]. Vezi definitia »

LIMBRÍC, limbrici, s. m. Gen de viermi paraziți, cu corpul de formă cilindrică, care trăiesc în intestinul subțire al omului și al unor animale, putând provoca tulburări grave; ascaridă; vierme aparținând acestui gen. – Lat. lumbricus. Vezi definitia »

CATÓLIC, -Ă adj. Referitor la catolicism. // s.m. și f. Adept al catolicismului. [Cf. fr. catholique, it. cattolico, lat. catholicus, gr. katholikos – universal]. Vezi definitia »

RADIOMIMÉTIC, -Ă, radiomimetici, -ce, adj. (Fiz.; despre substanțe) Cu acțiune asemănătoare radiațiilor ionizate. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiomimétique, engl. radiomimetic. Vezi definitia »