curătúră¹ s.f. sg. (reg.) 1. curățire, curățitură. 2. loc curat (fără rădăcini, cioturi, mărăcini etc.), bun de pășunat. 3. deal cu vii. 4. alunecare de teren; surpătură. 5. rămășițele din ciur după cernerea grâului; codină. 6. boabe (de grâu sau porumb). Vezi definitia »

LÍTERĂ, litere, s. f. 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzând în general unui fonem; slovă. ◊ Literă mare = majusculă. Literă mică = minusculă. ♦ Caracter tipografic în forma unui mic bloc paralepipedic, reprezentând în relief o literă (1), o cifră etc. 2. Fig. Înțelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc. ◊ Expr. Literă cu literă = până în cele mai mici amănunte; întocmai, aidoma. Litera legii (sau a cărții) = exact cum scrie într-o lege (sau într-o carte); p. ext. mecanic, rigid. A rămâne (sau a deveni etc.) literă moartă = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat în seamă, a nu mai avea valoare. 3. (La pl.) Studiul literaturii. ◊ Om de litere = scriitor. 4. (La pl.) Științele umanistice. – Din lat. littera. Vezi definitia »

AMBUSCÁDĂ s.f. 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere (fiind pândit dinainte). 2. Loc ascuns de unde se pândește inamicul pentru a-l surprinde. [< fr. embuscade]. Vezi definitia »

PLESCÁVIȚĂ, plescavițe, s. f. (Pop.) 1. Numele unor boli de piele care se manifestă prin bube, răni, puroi; spuzeală, erupție. 2. (Bot.; în forma plescaiță) Plantă erbacee cu frunze ovale, târâtoare, cu flori albe, care crește prin locuri umede și umbroase (Malachium aquaticum). [Var.: plescáiță s. f.] – Din scr. pljuskavice. Vezi definitia »

BRÚDINĂ, brudine, s. f. (Reg.) Bac¹ (1). ♦ Taxă pentru trecerea apei pe un bac¹. – Din scr. brodina. Vezi definitia »