STERNÍT s.n. Partea ventrală a unui inel abdominal la insecte. [Cf. lat. sternum]. Vezi definitia »

OTOLÍT, otolite, s. n. (Anat.) Corpuscul calcaros din urechea internă a vertebratelor sau din vezicula auditivă a nevertebratelor, care servește la formarea senzației de echilibru sau la transmiterea vibrațiilor sonore. – Din fr. otolithe. Vezi definitia »

ÎNZIDÍT, -Ă, înzidiți, -te, adj. Fixat într-un masiv de zidărie. – V. înzidi. Vezi definitia »

BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, adj. (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – V. bâigui. Vezi definitia »

SLĂBÍT², -Ă, slăbiți, -te, adj. 1. Care a pierdut din grăsime, din greutate; care a devenit slab. 2. Lipsit de putere, de energie; istovit. ♦ (Despre organe ale corpului, facultăți ale omului etc.) Care nu-și mai îndeplinește bine funcția, atins de o infirmitate; debilitat. – V. slăbi. Vezi definitia »