INERȚÍE, inerții, s. f. 1. (Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare. 2. Proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi. 3. Fig. Tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus, în inactivitate; lipsă de energie, indolență, apatie. 4. (Med.; în sintagma) Inerție uterină = lipsă de contracție și retractare a mușchiului uterin după naștere. – Din fr. inertie, lat. inertia. Vezi definitia »

FRENOLOGÍE s. f. Teorie conform căreia ar exista o relație directă între forma și mărimea diverselor regiuni ale creierului și craniului și diversele facultăți psihice ale individului. – Din fr. phrénologie. Vezi definitia »

CARETĂȘÍE s. f. Ocupația, meseria caretașului. – Caretaș + suf. -ie. Vezi definitia »

STATÚIE s. f. sculptură care reprezintă în întregime și în plin relief o ființă, figuri alegorice etc. (< fr. statue, lat. statua) Vezi definitia »

HEMOPTIZÍE s.f. Eliminare de sânge pe gură cauzată de o hemoragie a căilor respiratorii. [Gen. -iei. / < fr. hémoptysie, cf. gr. haima – sânge, ptysis – scuipat]. Vezi definitia »