PLISC, pliscuri, s. n. 1. Partea anterioară, lunguiață și cornoasă, a gurii păsărilor; cioc, clonț. ♦ Fig. (Peior.) Gură (la om). 2. P. anal. Capătul ascuțit sau lunguieț, în formă de cioc, al unui obiect; vârf. 3. Compus: pliscul-cocorului (sau -cucoarei) = mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori roșii sau albe și cu fructul ascuțit ca un cioc de barză (Erodium cicutarium). – Et. nec. Vezi definitia »

PRUNCÉSC, -EÁSCĂ, pruncești, adj. (Înv.) Care aparține pruncului, privitor la prunc; copilăresc. – Prunc + suf. -esc. Vezi definitia »

rudărésc, rudăreáscă, rudărésți, adj. (pop.) 1. de rudar, făcut de rudar. 2. (fig.) grosolan. Vezi definitia »

ASTERÍSC s. n. semn tipografic (*), care, pus într-un text, indică prezența unei note la subsol sau, înaintea unor elemente lexicale, faptul că sunt neatestate. (< fr. astérisque, gr. asteriskos) Vezi definitia »

TUDÉSC, -Ă adj. 1. (vechi) german. ◊ (s. f.) limbă vorbită de germani în evul mediu. 2. primitiv, grosolan. (< fr. tudesque) Vezi definitia »