MELÍSĂ, melise, s. f. Plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu flori albe, plăcut mirositoare, mult căutate de albine, și cu frunzele ovale, folosită în medicină pentru calitățile ei stimulatoare și antispasmodice; roiniță² (Melissa officinalis). ♦ Băutură alcoolică aromată (întrebuințată în medicina populară), obținută prin fermentarea frunzelor plantei de mai sus. – Din lat. melissa, fr. mélisse. Vezi definitia »

MICRODÓZĂ s. f. doză¹ infinitezimală, folosită în homeopatie. (< micro¹- + doză) Vezi definitia »

ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc. [Pr.: -cu-i-] – Arcui + suf. -tură. Vezi definitia »

ADIPOLÍZĂ s. f. 1. proces de dizolvare a grăsimilor prin hidroliză. 2. funcție prin care un țesut restituie sângelui grăsimile. (< fr. adipolyse) Vezi definitia »

ACIDOREZISTÉNȚĂ s.f. Rezistență la acțiunea unui acid. ♦ Proprietate a unor bacterii de a rezista la acțiunea decolorantă a acizilor. [< acidorezistent]. Vezi definitia »