OSC, -Ă, osci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Italia centrală sau care era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține oscilor (1) sau care se referă la osci. – Din fr. osque. Vezi definitia »

JIDĂNÉSC, -EÁSCĂ, jidănești, adj. (Pop. și peior.) Evreiesc. – Jidan + suf. -esc. Vezi definitia »

CERCHEZÉSC, -EÁSCĂ, cerchezești, adj. (Rar) Cerchez. (2). – Cerchez + suf. -esc. Vezi definitia »

proprietaricésc, proprietariceáscă, adj. (înv.) proprietăresc. Vezi definitia »

PROSTÉSC, -EÁSCĂ, prostești, adj. 1. Care dă dovadă de prostie, de lipsă de logică sau de rațiune. 2. (Rar) De calitate inferioară, fără valoare, de rând. – Prost + suf. -esc. Vezi definitia »