APARTENÉNȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva. Apartenență de clasă. – Fr. appartenance. Vezi definitia »

VERDÚRĂ s.f. Termen folosit pentru a denumi o tapițerie care reprezintă un peisaj cu multă vegetație. [< fr. verdure]. Vezi definitia »

scégă, scegi, s.f. (reg.) cegă. Vezi definitia »

BURSUFLÚRĂ, bursuflure, s. f. Umflătură pe suprafața unei piese ceramice, datorată gazelor generate de o ardere rapidă. – Din fr. boursouflure. Vezi definitia »

ECLÍSĂ, eclise, s. f. 1. Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se acoperă rostul dintre două piese. 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. – Din fr. éclisse. Vezi definitia »